Istovite sau poate gata sa explodeze de atata intelepciune si experienta inchisa etans in zicere rimata, rostogolita in dreapta si in stanga de martea pana martea sau si mai rau, paremiilc cele mai blajine au pornit sa-si dezvaluie si desfaca muchii taioase, vag sau violent admonestatoarc dupa urechea in care pica, pentru ca "urechi sa fie, ca spinari - destule'*.
Aceasta privire piezisa a proverbului pleaca aproape sigur din-tr-un reflex sau instinct de vitalitate - malitia - rece fiind - conserva sau, oricum, cheama la intrebuintari atente si rare. Pleaca, dar duce si la napustiri devastatoare si contestatare aproape scandaloase.
Sa luam, pentru un fel de inceput de drum, povestea calatorului caruia i-ar sedea bine cu drumul. Aruncata de o gazda sastisita cand si cum trebuie intre doua bucate cu sarea potrivita ori inaintea fagaduielii aromitoare a unui somn intins, zicerea se dovedeste lesne si repede atacabila.
De unde pana unde? Daca ii sade ceva bine calatorului ii sade sa mai si sada. O calatorie izbandita e una cu multe popasuri, pana cand uiti de unde, incotro si pentru ce ai pornit-o. Si daca drumului ii sade bine cu hanurile sau (cu inca neinregistratele de paremiologie - moteluri si hoteluri) - de ce nu i-ar sta bine si calatorului cu ele?
De ce atata graba, cand se stie ca drumurile drepte sunt mai mereu inguste si subtiri, iar pe cele ocolite se ajunge, des, mai iute si pentru ce atata gafait, cand "te poti opri cand te sui, dar anevoie cand cobori"?
Mai ales ca marea calatorie e oricum inceputa cu "opincile de la botez" catre fundatia sapata grijuliu altuia.
|