| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Nu canta EA, PRIVIGHETOAREA, pe o craca uscata
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Velea
|
|||
|
|
|||
| Foarte a mirare a stat lumea si repede i s-a cusut gura, in ziua cand Valentin si-a lepadat camasa cadrilata si a imbracat una alba si s-a dus la a sa Marioara, ziua-n amiaza mare, treaz-luminat, si a cerut-o de nevasta. Si Stanica, tata si socru, a primit. - Baiat conditional, ar fi spus si a si spus-o Anghcl, tractoristul cel pistruiat si naucit de femeile plimbate cu tractorul. * * * Se intamplase intr-un fel, de fapt in amandoua felurile sau situatiile tot asa: se saturasera amandoi - si Stanica, socru si tata, si Valentin, ginerele - sase vada unul cu Scvastita, vecina, nevasta lui Parvu, scara sau noaptea, pe intuneric, atunci cand Valentin, in calitate de electrician (o meserie invatata la armata) stingea lumina in tot satul de la mica uzina. Si se saturase si Valentin sa-si vada Marioara sa, fata lui Stanica, tot atunci, in ocrotirea intunericului noptii, nctulburat de grupul electrogen. Batea primavara in frunze mici si muguri rotunzi si parca speriati de cine stie ce, si se alcatuiau tufele cu umbre si adapostiri vinovate, ocrotind, facand degeaba sau de prisos intalnirile de sub intunericul luminii electrice taiate. Nunta a fost hotarata in prima duminica dupa duminica Tomii. Greutatea venea d-acolo ca nu se putea face la casa mirelui care, chiar daca "nu-si prinsese destul sub iada", trebuia, avand meserie, s-o faca la ci. in satul si la parintii lui. Ai lui, ai lui Valentin, parintii, locuiti peste deal, distanta de trei sate, s-au pus curmezis ca nu, nu vor mireasa inceputa si si-au aruncat punctele de vedere peste culme, cum ca, in caz de nunta Ia ei, primesc si se ingenuncheaza in fata sortii, dar o sa serveasca Ia ciorba linguri cu fundul gaurit, ca sa vaza o omenire ca al lor copil a luat mireasa sau nevasta inceputa. S-a dus mirele conditional, Valentin, dincolo, peste o coama de deal, sa-si induplece familia bogata, darza si de neinduplecat. - "Omul e ca sacu'! tipa taica-sau. Bagi in el si pe urma vezi ca n-ai unde-l mai aseza in casa". Pana la urma. Valentin, de data asta ca fiu, in satul Surpati, a recunoscut ca da, asa e, el poate parea si fi tot ce vor ei. Si, tot asa, incovoindu-se ca fiu ascultator, i-a induplecat sa vie Ia nunta lui. Dincolo, peste coama dealului. Era, parca am mai zis, o primavara plapanda si grabita si ametitoare, ca niste pete de zapada pe ea si pe dealuri, de parca ar fi purtat un pardesiu scurtat, in carouri. Ai lui Valentin venira in duminica aceea de dupa a Tomii, in doua bristi. Si a inceput nunta, cu asezari posace ale rudelor despre partea mirelui de o parte a mesei, piezis, cu veselia rudelor miresei, pe de alta parte,in vizavi. Mitul Oifaleanu, vioristul, cauta sa arunce punte de cantec si legatura intre natii de rude cu inventia noua de cantare a lui:,.Foaie verde sufleteste" Nunta n-a zbuciumat si ametit chiar zilele toate a.' unei saptamani - de luni pana luni - ca s-a intamplat, aruncata rx ste ciorba de potroace, de Ia capat de masa, vorba nasului. Pentru ca a zis Paremie, care era in capul mesei, batand cu palma pe umerii si chiar pe omoplatii miresei, privindu-l duios pe ginere: - Nu canta ea, privighetoarea, pe-o craca uscata Si tocmai frumusetea zicerii a picat rau sau alaturi de intepenirea incruntarilor posace de rude. Pentru ca tacerile dospite si acrite lung se potriveau si se loveau mocnit, ocolind strachinile. Se spunea despre partea neamurilor mirelui Valentin: - Pana de puica in coada de closca La care, dugos, cei din partea miresei spuneau neauzit si pe sub sprancene si cu buzele subtiate: - Te pomeni c-o fi cantat cocosul lor pe gardul nostru Faptul gales a venit de la Ghica Borceag si Mitu Ciuplitu, gestionari destoinici la "Pravalioara sateasca", care tinandu-se de gat se aoleau asa: - Norocul lor?! - Care?! - D-aia! - Pai nu! Pai da! - Tu bei si vorbesti de animale, i s-a intristat si umbrit ochii lui Mitu Ciuplitu, de gandire. - Caz de vita. Ghica Borceag, lopatand cu lingura in strachina, l-a intrebat asa, mai mult din umar: - Care? - Avantajul vitei e ca intra in burta omului! - Care! nu-l slabea celalalt cu neintelegerea ramasa in lingura. - Adica m-am concentrat sa-ti spun ca omul mananca gaini, porci, si ele nu se duc direct in mormant. Doar omul. - Care? I-a mai intrebat sughitat Ghica. La care intrebare Mitu Ciuplitu s-a lasat si el pe-o rana, pentru lipsa de discutie ca lumea. intr-acestea, insa, nuntasii s-au mai indulcit, adica parintii si rudele dinspre partea lui Valentin au vazut ca partea femeiasca n-are doar buze subtiri si rele, iar despre partea barbateasca a fost mai lesne prin ridicare mai indesata de pahare. Si totul s-ar fi ispravit bine, daca unuia dintre nuntasii de peste culme nu i se facea rau. Iar nevasta dornica sa o prinda dimineata in curtea ei, cu gainile, curcile si ratele ei, nu-I ruga pe Stanica, socru, nu (?), sa le imprumute sareta. Stanica a zis ca sareta cu cal cu tot e plecata. - Nu e plecata, a spus nevasta ce trebuia sa-si vada batatura cu soare, gaini si rate - pipaind si numarand rotile saretei mici, aflate in curte. - E plecata de mult, explica treaz si incruntat rau Stanica. - Bine, dar aproape lacrima femeia, plimbandu-si degetele pe spitele saretei, si pe coama si botul umed - rabdator - al calului. - Sunt ale mele toate, explica Stanica treaz (nu bause mai nimic), dar au plecat de mult Dupa ce s-a linistit femeia, domnul Paremie l-a intrebat, ca nas, pe Stanica, ce a vrut el sa zica. - Asa sunt cu, l-a lamurit Stanica, decat sa dau ceva cu imprumut, mai bine nu-I vaz dinainte, decat sa nu-l vaz pe urma. Si nunta curmezisa, posaca si asa, s-a risipit si spart iute. Calul n-avea nici o vina. Si nici Mitu Ciuplitu, care-l poreclea, mangaindu-l si scarpinandu-l pe celalalt, pe Ghica Borccag, cu "erizipeluleec, erizipelul meu" |
|||
Pune poezia Nu canta EA, PRIVIGHETOAREA, pe o craca uscata pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |