| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Piua si apa batuta acolo
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Velea
|
|||
|
|
|||
| Fiind rau conducator de caldura si, in general, de sensuri, domnul Paremie baga de scama singur, intr-o seara aflat in fata focului mic si zgarcit, ca "se incalzeste la fata si la spate ii ingheata". Ba parca, batuta de dogoarea flacarii, si fruntea i se mai imputinase, ca si cum ar fi cufundat-o in nisip incins, iar parul de la ceafa tragea incoace la caldura si da sa acopere si sa astupe si putinul care mai ramanea din frunte. Asa ca domnul Paremie gasi iesirea din situatie prin indesirea bailor de apa calda si sarata in lighean, la picioare. Parimia, ca sa nu faca prea multe drumuri, aducea piua si bulgari de sare si batea apa cu pisalogul pana cand, zdrobind bulgarele, incalzea lichidul spre gradul si dozajul prielnic calcaielor si degetelor - de la mic la mare - ale domnului Paremie. Bineinteles ca tot pe umerii si spinarea lui inghetata se aseza greutatea gasirii si schimbarii subiectelor de discutie (Parimia batand apa in piua); astfel. intr-o zi, cu sira infiorata si cutreierata de caldura si cu obrajii infasurati in aburi sarati, el ii spuse cu blandete gramaticala Parimiei: - Cred ca este foarte indicat sa-mi aduci bereta de marinar de dincolo. Al cincilea cui pe stanga. (Am uitat sa amintesc ca domnul Paremie fusese, intr-adevar, marinar al flotei Marii Negre si lopatatul cu picioarele in apa sarata ii fragezise aducerile a sau catre minte.) - Da, afirma domnul Paremie - cand avea bereta pe cap, nu nega nimic - pe intinderea albastra mi s-a intamplat odata sa salvez o fata. Pe mal, incinsa de recunostinta, iaca intelegi poate cu am refuzat. Totul dupa verigheta si cu verigheta, a fost si este principiul meu. Si iar se lasa infasurat si plutit in aburii sarati, pana cand s-ar putea zice ca acestia vorbeau. - Parimia draga, imi vei aduce tu verighetele de odinioara. Sunt toate in sertarul din stanga. Parimia parasi batutul apei in piua, scoase si aduse cinci verighete aurite. - Da. Ic juca domnul Parcmie de sub bereta. Acestea doua sunt de pe vremea Ecaterinei (el parasit sau parasind, lua, scotea verighetele, cinstii, si ale lor si ale lui). M-a lasat cand navigam. Astea doua - mai suna el cu unghia altele - sunt de pe vremea Atenei. Am lasat-o eu. Ca ca ce mi-a zis cand "a pus jos" mai devreme? "De trei luni ne cunoastem, de trei luni vorbim si de trei suntem luati. S-aduna si sunt noua luni Asa ca de-asta a venit si asta pe lume". "Ei, nu, i-am zis eu, n-a fost cu verigheta, e din alta parte", si am lasat-o. - Asta, suna el pe cea de-a cineca aurita si stinghera, ti s-ar cuveni tie. Dar te-am luat inceputa si ti-o voi acorda dupa felul cum vei fi de supusa. - Ce-mi dai, ca sa vorbim degeaba? se razvrati Parimia si rasturna piua cu apa batuta. |
|||
Pune poezia Piua si apa batuta acolo pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |