O buna lectura de Ion Luca Caragiale Oricine citeste literatura romaneasca - se intelege, originala - si se intereseaza de mersul ei trebuie sa ramana izbit de un fenomen curios, particular literelor noastre. Pe cand in toate literaturile moderne versurile reprezinta in totalul productiei o minima parte, in literatura noastra proportia este rasturnata: trei sferturi din ce se scrie la noi sunt versuri.
Colo-n muntii norilor
E poiana cerului.
Trapez, dreptunghi de oale ori sindila,
Iar jos albastru-nchis; sunt musuroaie
In care visul fer menteaza-n mila
Si veselia-n pr unci, ca sunt o droaie.
Fii intelept, o, dor ule, cum boii
Ce trag in plug, in gand cu-o jungla verde.
Si vremii lasa-te, ca frunza ploii:
De n-ai ce castiga, sa n-ai ce pierde.
* * *
In ur ma noastra trist raman
Marunte gari, tristeti marunte
Si inimi fluturate-n san,
Si griji cutate-n fr unte.
Un stol de fr unze-n pomii goi:
Prigori ursuze au ramas.
Uscate visuri dorm in noi,
Cum pasarile fara glas.
* * *
Cand stolurile gandurilor mele
In aripi sufar neputinta roaba,
Atunci dau dr umul visului si-n graba
Trec dincolo de luna si de stele.
Prins in mreaja norilor,
Sta canarul soarelui.
* * *
Adio! Timpul vostr u a trecut!
Si noaptea soarelui privirii obosite
E scumpa. Trecator ul nostru lut
E-nduiosat de clipele traite.
Sa plangem toti copiii nimanui?
La ce? Azi toate florile din urma,
In sufletele noastre de statui,
Cu buze de mireasma, planse, scurma.
Pacatul, biruind in zgura noastra,
Surade ingerilor blonzi, ucisi.
Zadarnic plange bolta cea albastra
Pe constiintele cu ochi inchisi
Pune poezia Al doilea itinerar pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.