Apel la omenie

Vezi toate poeziile poetului




Lasati-ma in singuratatea mea de galagii tacute.
Pe stanca fulgerata ma lasati. Cufundat in mine.
N-o sa descifrati privind ale obrazului cute,
Lasate de saramura trairilor,
Nici de mi-e rau, nici de mi-e bine.
Mi-ati face un bine, prefacandu-va a ma uita.
Ducandu-mi coromasla cu panerele incarcate,
Din adancurile indescifrabile
Ale destinului incerc a da
Cateva mere coapte, cateva stafide uscate.
Optimismul vostr u-i viguros, desigur.
Asa cum sunt, in aura tristetii si durerii,
Traind printre voi,
Pot sa va stric dispozitia.
Singur nu sunt bucuros.
Ca om ma-nspaimanta mutenia tacerii.
Si nu ma mai intindeti ca pe-o r ufa la uscat!
Lacrimile le-am zvantat sub ochelari negri, in
umbra,
O, pomul meu doldora de rod, la rascruci asezat
Frumoase roade,
dar pe crengi omizile cum mai umbla!
Ragaz nu prea mare.
La omenia voastra fac apel.
Condoleante de circumstanta la ce bun?
E absurd si zadarnic.
Ipocrizia nu va sta bine


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Apel la omenie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani