| Parintii din parinti, si mosi din mosi,
 Batuti, dispretuiti, morocanosi,
 Au tors fuioru-ncrancenarii dulci,
 Pe moale, capul, fiule, sa-ti culci!
 
 
 A muncii neinduplecata frunte
 Si-a visului cu pletele carunte,
 Batrana teasta, a vrerii de mai bine
 Speranta, fiule, au pus-o-n tine.
 Si brazda lor asa va fi si maine:
 Sub alte pluguri neagra va ramane;
 Sub alte talpi de schija si de fier,
 Se va-nfr unta cu infinitul cer.
 Copiilor diata n-au lasat
 Sa stapaneasca nici un colt de sat,
 Poate o vie pe haragi legata,
 Si-o cornutica slaba in poiata
 De ce? Si cum? Fara sa-si deie seama,
 Desisuri razbatand fara de teama,
 Intancusati, zdreliti prin maracini,
 Purtau desavarsirea alba-n maini
 Un trandafir plapand, razand la soare,
 Nadejdea lor in vremuri viitoare,
 Sa-l porti in inima, ca-n paharel,
 Cu grija al tatei mugur, mugurel!
 
 |