| In sat la noi, la Cegoreni,
 Printre pripor uri si ponoara,
 Ser puie drumuri lungi de cara.
 Iar cer ul clopot de azur
 E-ncins de vii jur-imprejur.
 La noi nu este ca aiurea:
 S-auzi in freamate padurea;
 Sa vezi la sipot de cismea
 Ghilind neveste panza noua,
 Pe nalba jilava de roua
 Cum o intind carari de nea;
 Sa vezi si fete la uluc,
 Sub plasa umbrelor de nuc,
 Cum rad, se zghihuie si tipa,
 O tinerete de risipa
 Din cand in cand, pe langa hat,
 Cu mers de rata, leganat,
 Trec fetele de maritat
 De cantec si mireasma pline;
 Cu gene lungi pe ochi plecate,
 La trecatori cand vor sa cate.
 Roseata fetei, de rusine,
 Le sta atat, atat de bine.
 Si rade apa-ncetisor,
 Cand se revarsa pe picior
 Din cofele prea pline.
 
 In sat la noi traiesc buneii.Sunt fruntea satului: razesi.
 Au casa mare, cu sindila,
 Si-n fata casei doi ciresi.
 Dar casa lor nu este vila,
 Ci, doar, o cuhnie de chirpici,
 Cu grinzi de nuc si minta creata,
 Uscata an de an sub leata;
 Cu ea gatesc rachiu buneii.
 Si e placut la ei cand, seara,
 Un pui de zeama fierbe-n oala.
 Si-asa miroase-a muruiala,
 A grajd, a minta si a ceara.
 
 |