| Mireasma tare de molid,
 Dupa un veac de inchisoare,
 Ma face-ntreg sa ma deschid
 Ca floarea-soarelui la soare.
 Sa ma destram, sa ma adun
 Smuls din al negurilor val,
 Un pumn de perle sa-mpreun
 In podul palmei, sa ma spal.
 Cu sufletul atos manunchi
 De vergi uscate-n netrairi,
 In tari miresme in genunchi,
 Ca-n preajma unei naluciri.
 Ner vi despletiti lungi radacini
 Implanta-n miros de paduri,
 Ca magul vestedele maini
 Ale bicisnicei fapturi.
 Aspir si parca ma dizolv
 In aerul inmiresmat,
 Putin, cam cat un fir de colb
 De suflet trist si-nstrainat.
 
 |