Petronius, arbitrul elegantei, 
Al Romei vechi patritiu favorit, 
Domnea ca un simbol, impodobit 
In nimbu-i legendar, de la distanta. 
Plebeii Romei, trai ducand sordid, 
Cercau sa-si dea un pic de importanta: 
Petronius parea sa fie ghid 
Multimilor cu nobila-i prestanta. 
Milenii au trecut. Si din legenda 
Rasare umbra omului pe roze 
De sange, vinele fara de poza 
Ce si-a taiat, spre a plati acea amenda 
Tiranilor, ce dau viata prin filtr u 
Nu-n eleganta, doar, Petronius fu arbitru! 
 |