Pielea mea

Pielea mea! Ma scuza, daca-n puscarii
Te-a mancat viermina, plosnitele, raia
Chiar si amintirea acelei porcarii
Misca paru-n cap, coseste palaria!
Pentr u-acele zile ce nu se mai spun,
Fara praf de dinti, sapun ori alifie,
Te spalam, iubito, cu zeama de slodun,
Ca, sparta, tinichiaua-n rugina sa nu fie.
Pielea mea! Trecut-am si handicapul greu.
Vremea-i vinovata, de-i porti tatuajul.
Biata mea coliba fara de antreu,
Geamantan uzat in care port bagajul:
O inima nebuna, un hacuit plaman,
Un creier enigmatic poftim, tot ce-i in torba.
Scheletul reumatic viseaza-un brat de fan,
Iar craniul capataiul, precum stomacul ciorba.
Pielea mea! Iertare, ca nu te-am ingrijit
Si ca pe-un tol prafos te-am tot batut cu batul.
La ce te-au dat podoaba unui necajit,
De-asupra carui vesnic se legana juvatul?!