Stau printre carti un intelectual.
Dar creste-n mine-o umeda verdeata
Si setea de-a fugi prin iarba aspra
Si rece cu picioarele desculte.
Ciulite se trezesc in mine simturi
Si gata sunt de-atac, cum fu, prea poate,
Stramosul meu paros, cu ghioaga-n labe,
Cuprins de pofta sangelui vrajmas.
Ma uit la mana care poarta tocul
Ce-mprastie imagini si idei
In curcubeie. Si deodata-o vad
In blana moale cum se-nvesmanteaza.
Imi vine-n bezna noptii, cu vecia
Cascata-n jur, si navalesc din vreme.
Pe-ntaia nimfa rasarita-n cale,
Pandind, s-o prind asa, trandafirie,
Si mirosind usor a naduseala
Si-n tufele de br ustur s-o framant.
Apoi, la rasul stelelor, povara
Supusa, in coliba mea lacustra
Sa o conduc. Si-alaturi de femeie,
De pe podeaua neagra-n luciul lunii
Sa zvarl cu ramuri, cugetand, in gluma,
La vesnicia omului de maine.
|