Simbolul

Vezi toate poeziile poetului




Simbolul e mereu fara contur,
Plutind intr-o cetoasa ambianta,
Realizat elementar si pur
In umbra, adancime si distanta.
E trecator in grava lui prestanta.
Nu-i astru, ci un nesfarsit azur,
Ce pare gol si fara importanta,
In fond fiind un echilibru dur.
Cand omul, parasind infama-i for ma,
Caci e cu neputinta de-a fi sters
Ca un nimic, cu forta sa enor ma,
Cuvant sau raza, calator prin neguri,
Dispretuind si parte, si intreguri,
Se varsa-n continut, in Univers.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Simbolul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani