| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Femeia in Negru de Nicolai Costenco Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Biografia peretelui
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nina Vasile
|
|||
|
|
|||
| Mielule, prietene, in fata becului aprins umbra oglinzii e luminoasa in fata luminii becului umbra mea e umbra tu stai astazi o zi plina si harnica in casa in care eu doar innebunesc si asta se vede tocmai in ferestrele din ce in ce mai zidite ale mamei undeva departe asta se vede in fratii si surorile mele unde vorbesc pasarile in locul meu iar ei nu ma recunosc mielule, dimineata e o camasa brodata cu panze de paianjen spirale in care intru ca intr-un dans hipnotic pentru el merg sa-mi caut numele in jurul meu magul intrupeaza distanta in mine vajaie, fulgera dintr-un regn in altul dintr-o lume in alta amintirea pe care o mai am e urletul zidirea in Peretele care voi fi al carui nume il port si eu nu simt aceasta acum timpul pluteste in crengile verzi din fata colibei, eu sunt coliba timpul pluteste in pasari nu in mine ma duc sa traiesc zidul colibei in betia cuvintelor vii ce nu apar decat o data pe an in camera mea sunt aici si pulsez cu semintele crescute in lutul meu cineva viseaza inauntru, se roaga nu mananca, nu bea este intrarea si fereastra sau orbul? calugarul? se intampla altceva decat somnul cine rupe, sfasie golul iesit din varful meu ma sfarsesc ajung cetatea de la ultima batalie sunt labirint marunt cu trupuri putrezite cu sange impregnat, fara lumina acum sunt, viu sunt perete fara sa apar, sa inchid nu ucid in departare este o cruce straluceste, dorul de ea neimplinit e ce perete cosmic, ce radacina a lucrurilor in acest oras, orasul unde incep sa fiu trupul orbului fereastra usa ca un ochi intens adus mie trec prin ceilalti bataile pasilor lor imi ridica talpile mele ei nu inteleg de ce nu pot sta locului cand ii aud. forfotesc in casa si rad eu nu vad cu ferestrele lor de carne eu simt vantul ca si peretii taiati cu usa si geamul perdelele vin spre mine, parul meu copacii cresc, descresc si iata ea vine ea vine ea vede albastrul il simt, o simt in mainile mele precum curgerea durerii care misca lucrurile apa de departe rece, limpede, fiitoare-viitoare printre cele moarte cu totul in vointa binevoitorului necunoscut ai mila ci vino mielule trezeste-ma sau da-mi adormire sa nu mai inteleg si acest trup fiindca nu raman in el dus dintr-odata intr-un cub deasupra unui mormant nu mai pot fi si camera oarba in ea tin absenta vidul dintre mine si ceilalti lasa-ma pe mine sa mor nebun al icoanei m-a prins in aceasta lume de unde nu eram decat inainte sa fiu ma sufoc si astept ultimul perete, strainul sunt si nu plec din fata celorlalti alba pelerina, alba ma retrage din noapte din trupul de carne in cruce a Peretelui in ritual: sunt sangele numelui meu - Perete pragul deplin. |
|||
Pune poezia Biografia peretelui pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |