Tu,brav mesteacan ce timpul te-a ucis
Te-a aruncat in bratele lui desarte si pe tine te-a supus
Ca pe o slava de tipar strain te-a inganat in ura si minciuna
Iar tu intotdeauna i-ai fost pe plac.
De ce tu brav mesteacan ai lasat ca timpul sa-ti reteye trunchiul
Nu ai luptat pentru desisul tau,te-ai varat in scorbura
Si toti te impart in bucate,esti victima cea inchisa
Ce doar tie iti este greu sa-ti rasfiri pletele timpului.
In trecutul tau brav mesteacan ai fost o stea libera
Acum esti inchis in palatul constiintei ce te vaneaza neincetat
Iti este greu sa fi un altfel decat acum,cum esti si-ti omori viata
Cantand din struna de iad si irosindu-ti clipa te indrepti spre declin.
Multi ti-au supt seva ta cea dulce si ti-au aruncat venin
Te-au prins in hora lor malefica ucigandu-ti libertatea
Te-au strapuns in inima si ti-au sfartecat sufletul
Neimpacat cu fiinta ta te plimbi pe cai singuratice,
Vanandu-te,trecut acru si amar destin cazi in umbra trecutului si dispari cu ceas de moarte.
|