|  | 
                    
                      |  | 
                    
                    
                      | 
 | 
                    
                      | cum poti sa mai existi cand ti se taie raiul in doua
 si malurile lui stau fata-n fata
 ca niste armate dusmane
 vreau sa scriu acum
 cat creierul sangereaza
 pixul aceste este egalul lui dumnezeu
 nu vreau sa astept sa se aseze drojdia
 nu vreau sa astept sa ma ridic deasupra
 sa ating distanta regulamentara
 de unde vad mai clar
 dezastrul si ramasitele lui
 iata sunt o cutie nenorocita de carton
 
 din care s-au scos pantofii
 si i s-a pus capacul la loc
 vine de undeva un necunoscut
 vrea sa-mi vanda cutitele la pret redus
 eu imi pipai carotida si simt
 o irezistibila atractie
 o fata chiar o fata era
 aratarea aceea alba
 o ectoplasma care vorbea la telefon
 
 pe urma izbitura zilei in fata
 cand telefonul disparea
 cu numere cu tot
 si s-ascundea intr-o padure
 printre ciupercile rosii
 ca niste semnale de alarma
 mi s-a sfasiat realitatea
 de sub ea iese o fata de cal
 care alearga singur si fara jocheu
 continuandu-si cursa pana la capat
 sa fii constiincios
 sa-ti neglijezi pana si durerea
 ca sa-ti indeplinesti obligatiile
 din cand in cand era marti
 din cand in cand era miercuri
 atunci se ridica mercurul in termometru
 as fi vrut sa fac o perversitate
 sa-mi desert cuvintele in urechea unui barbat
 pana la orgasm
 dar tot ce fusese posibil
 e acum o mare pata arsa
 ramasa pe fata de perna
 dupa ce ai adormit cu tigara aprinsa
 daca ramai singura
 ca pisica aceea care-si pierde sangele
 printre copaci nevazuta de nimeni
 am avantajul unei umilinte distinse
 un geam spart pe care cineva
 a lipit un pergament
 
 iata fumez ca o nebuna
 mi-am regasit riscurile
 sunt mai tanara decat o nuia de salcie
 in duminica fiorilor
 vad adevarul vad vaza de sticla
 in care apa a secat
 ar trebui sa-mi fardez
 pleoapele obrajii
 o punga incretita pe fundul careia
 au ramas dare de boia
 ar trebui sa ma intalnesc
 cu niste domni batrani
 sa-mi treaca setea
 prin vara lor secetoasa
 vin umbrele ca niste camasi straine de noapte
 vin umbrele ca niste trenuri negre
 in dreapta si-n stanga terasamentului
 morti tineri nepasarea lor pura
 stergand orice promisiune
 acum cand nu mai exista alternativa
 cand inelul si-a pierdut piatra
 nu mai apelez la nici o carte de poezie
 nu ma mai tenteaza nici macar
 furtul unui vers
 asta-i trufia mea
 cu ea ma acopar
 sunt stalpul de beton
 teapan si rece
 prin care trece curentul
 fara sa-l atinga
 
 | 
                    
                      |  | 
                    
                      | Pune poezia din cand in cand era marti   pe pagina ta
 Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
 
 
 
 Poezii despre:
 
 
 | 
                    
                      | 
 |