| Am fost logodnicul durerii,
 Cobzarul cu aceleasi strune,
 Ce-si tese cantecu-nvierii
 Din stihuri de ingropaciune
 In noaptea mea inviforata,
 Drumet indragostit de soare,
 Am fost o harfa spanzurata
 Pe-o strasina de inchisoare
 Zidit din lacrimi si dezastre,
 Eu am vestit o lume noua,
 Voi mi-ati dat vaierele voastre,
 Eu v-am dat inima mea voua.
 In zilele de pribegie,
 Biet rob lovit de biciul urii,
 Eu am purtat de-o vesnicie
 Prea mult blestem in cerul gurii
 Mirarea deci sa nu va prinda,
 Ca azi subt tampla mea carunta,
 Nu e nici zumzet de colinda,
 Nu sunt nici chiote de nunta
 
 |