Cantorul cimpoi

Cantorul Cimpoi, batranul,
Cu faptura lui viteaza,
Cum canta de mult in strana
Cantecul de Boboteaza!
De troparele-i maiestre
Se-nchina adanc poporul
Si se lumina icoana
Lui Isus mantuitorul
Povesteau pe-atunci nanasii
Ca-i mai sfanta cununia
Daca glasul lui mareste
Pe prorocul Isaiia.
Si la orice zi de praznic
Il poftea un colt de tara
Cate cantece de lume
N-a cantat odinioara!
Dar, vezi, vremea fara suflet
Duce cantecul si gluma.
Azi e rau de satul nostru,
Si-i de cantor rau acuma.
Cum l-a-mbatranit necazul
De cand i-a murit muierea,
Dumnezeu i-a luat glasul,
Domnii i-au vandut averea.
Astazi doarme unde poate,
N-are casa, n-are sura:
I le-a dus pe toate darea
Si-un fecior la-nvatatura