Veniti in hora de fratie 
Stravechii campului strajeri, 
Ce ocrotiti de-o vesnicie 
A muncii rodnice dureri. 
Veniti, plugari, veniti, ostenii 
Celui mai vechi si sfant razboi,
  
 
  Tovarasi buni ai Cosanzenii, 
  Veniti cu noi! 
  In goana vietii-nviforata 
  Strigati: Plugarii-n veci nu pier, 
  Caci lor pamantul sfant li-e tata, 
  Si frate soarele din cer. 
  In casele cu grinzi batrane 
  Voi rostul lumii asezati. 
  Sus, datatorilor de paine, 
  In patimi si credinte frati, 
  Voi, platnici de sudori si sange, 
  Voi, cei bogati si totusi goi, 
  Veniti sa ne-nvatati a plange, 
  Veniti cu noi! 
  Veniti, staruitoare gloata, 
  Strigati s-auza mici si mari; 
  E razimata lumea toata 
  Pe palme aspre de plugari! 
  Napraznic vifor de dreptate 
  Va doarme-n sufletu-nnoptat, 
  Si spala lumea de pacate 
  Cand rele maini l-au desteptat, 
  De grele vremi de mai-nainte 
  De-al rasplatirii greu suvoi, 
  Veniti, aducatori aminte, 
  Veniti cu noi! 
  Strigati sa stie largul zarii, 
  S-auza toti cati trag in jug: 
  Ca focul ros al razbunarii 
  Topeste fierele de plug! 
 
 |