Mai recitesc o pagina bolnava 
Din spleen -ul tau incarcerat in rime, 
In noaptea asta plina de otrava, 
Cand nu mai rad, caci nu ma vede nime 
Mai recitesc si fila dupa fila, 
Par niste triste galbene petale, 
E pretutindeni bruma fara mila 
Si-atata toamna-n versurile tale 
Ce turn inalt, stralucitor de gheata 
ti-e mintea Vad la orice cotitura 
Cum cate-un picur proaspat de viata 
Primeste-a mortii cuminecatura 
Pe rand, pe rand, viziuni multicolore, 
Betiile cu-a lor apoteoza 
Mor in caderea vorbelor sonore, 
Cand visu-si moaie aripa-n nevroza. 
Simt sufletul invins cum ti se frange, 
Un Crist cu pieptul zdrentuit de suliti, 
Pare ca vad cum ai stropit cu sange, 
Pe unde-ai fost, noroiul de pe uliti 
Cum, stand asa, cu coatele pe masa, 
Uratu-ncinge fruntea mea de ceara, 
Iar noaptea grea asupra mea il lasa: 
O lespede pe-o pace funerara 
 |