In largul marii fara margini, in largul marii
zbuciumate,
Se intalnira doua scanduri din doua vase
sfaramate.
Sarace marturii razlete ale-unui drum dup-o comoara,
Le-a fost urnit aceeasi vraja din portul lor de-odinioara
Din doua parti taindu-si cale credeau in
unda milostiva,
Cand tot acelasi brat de vifor le-a frant catargul
deopotriva.
Deodata s-au oprit in goana de nazuinti spre-o lume
noua,
Deodata albele corabii se cufundara amandoua
Solii pribege ale mortii ramase cele doua scanduri,
Purtand pe ape fiecare acelasi trist popor de ganduri
S-au prins alaturi cand simtira ca tot acelasi
val le salta,
Si azi, brazdand nemarginirea, merg infratite
laolalta
|