In largul marii fara margini, in largul marii 
zbuciumate, 
Se intalnira doua scanduri din doua vase 
sfaramate. 
Sarace marturii razlete ale-unui drum dup-o comoara, 
Le-a fost urnit aceeasi vraja din portul lor de-odinioara 
Din doua parti taindu-si cale credeau in 
unda milostiva, 
Cand tot acelasi brat de vifor le-a frant catargul 
deopotriva. 
Deodata s-au oprit in goana de nazuinti spre-o lume 
noua, 
Deodata albele corabii se cufundara amandoua 
Solii pribege ale mortii ramase cele doua scanduri, 
Purtand pe ape fiecare acelasi trist popor de ganduri 
S-au prins alaturi cand simtira ca tot acelasi 
val le salta, 
Si azi, brazdand nemarginirea, merg infratite 
laolalta 
 |