Departe-as vrea de-aici sa vii, 
In alte lumi senine, 
In dimineata de Florii 
Sa ma cunun cu tine. 
Sa ne-asezam in sat la noi, 
S-avem in deal o casa, 
Sa fiu cel mai cuminte-n sat, 
Si tu, cea mai frumoasa. 
Sa vie si mama la noi, 
Ca-i necajita tare, 
Sa aiba tihn-un an ori doi, 
Ori cat pamant mai are. 
Acolo sa traim in munti 
De cat trai avem parte, 
Satenii seara sa-i adun 
Si sa le spun din carte: 
Ca sunt de neam imparatesc, 
Din tara-ndepartata, 
Ca tot pamantul rotogol 
Era al lor odata 
Si ca azi oamenii-nvatati 
Asteapta sa se nasca 
Un tanar crai coborator 
Din legea romaneasca.
  
 
   
  Copiii nostri sa-i inveti 
  Tu: Crezul Nascatoarea 
  S-ajung sa-i vad cantand pe toti 
  In strana, sarbatoarea. 
  Atunce, impacat cu rostul 
  Acestei lumi deserte, 
  Sa mor, sa-mi zica satu-ntreg 
  Un: „Dumnezeu sa-l ierte!“ 
  Iar popii nostru-ntamplator 
  Vreun oaspe-atunci sa-i vie; 
  „Pe cine-ngropi, parinte, azi?“ 
  „Pe-un om de omenie!“ 
 
 |