Corabia din lanturi desfacuta
Isi misca-ncet scheletele trudite,
Cu ea te duci spre lumi nebanuite,
Femeie, tu, pe veci necunoscuta.
Abia in zborul ultimei clipite
Te vad de-acuma pururi nevazuta
Si totusi simt o jale nestiuta
Cand zarea alba-n purpura te-nghite.
Eu stau la mal, si golul ne desparte
Ma uit in larg cat ochii pot sa vada
Cum mi te pierzi departe mai departe
O taina simt ca m-a legat de locul
Unde-am ramas nedumeririi prada
Pesemne-acuma mi-a murit norocul
|