In mormant la arges

In mormant la Arges patrunsese dorul
Care plange-acuma, sus la Fagaras.
Frematand din valuri Oltul, calatorul,
L-a trezit din somnu-i greu pe domnitorul
Adormit in vechiul crestinesc lacas
L-a trezit si dornic sa-i cunoasca sfatul
Mortului de-alaturi, mortului mai nou,
Neagoe batranul parasindu-si patul,
Cautandu-l unde-i proaspat ingropatul,
S-a-ndreptat spre scara marelui cavou
Se-ntalnira mortii amandoi in fata,
Osebiti la vorba, osebiti la port,
Si incrucisandu-si suflul lor de gheata,
Au vazut deodata ca din alta viata
S-a desprins aicea fiecare mort
Doar-abia o clipa le-a tinut divanul,
N-a fost grai de cronici grai de parcalab;
Cu mandria-i rece mut sta suveranul,
Si-a-nteles degraba Neagoe, sarmanul,
C-a pierdut domnia neamul Basarab