In pacea muta, solitara, 
Cum stau cu somnul de ma-nsel, 
Azi pare-o urna funerara 
Mansarda vechiului hotel 
In bezna noptii fara stele, 
Eu simt cum prinsa-n umbre reci 
Cenusa visurilor mele 
Isi doarme somnul ei de veci
  
  
Nimic alaturi nu tresare 
  Si nu s-aude nici un zvon, 
  Abia din cand in cand, arare, 
  S-abate-un vaier monoton. 
  Pesemne undeva departe 
  Se roaga vreun nenorocit, 
  Si rugaciunea lui se-mparte 
  Peste orasul adormit 
  Ori, vrand ca sa ma pedepseasca, 
  Vreun vant aducator de vesti, 
  A smuls o doina romaneasca 
  De prin transeele nemtesti 
 
 |