Acuma, cand in noapte, la tine gandu-mi port,   Mi-e sufletul o casa din care-ai dus un mort.   Tot mai pluteste inca fiorul stinsei vieti,   Sunt urme de rasuflet ce-s scrise pe pereti   Dar e atata umbra in golul ce-a ramas   Ca, dornic sa se sparga pustiul mut si sec,   As vrea sa-mi narui casa - s-o narui si sa plec. 
 |