Sunt fara numar, mutre somnolente 
De ambe sexe, valuri nesfarsite 
Trec spre izvor, stomacuri obosite 
Din cele cinci diverse continente. 
Par un cavou arcadele boltite 
Sub ziduri sure, reci, indiferente, 
Cand dintr-un colt rasuna-n vagi accente 
Un vals de Strauss cu note galgaite 
Asa pe rand multimile s-aduna 
Pe urma lor si pasul meu s-abate, 
Da! Iata-l plin paharul meu cu apa 
Incep sa-l beau, si linistea mea grava 
Schiteaza parca gestul lui Socrate 
Cand a sorbit din cupa de otrava! 
 |