La groapa lui laie

Du-l cu tine mestesugul
Care ne-ntarea soboru:
Mestere a noua sate,
Lautare, Laie Chioru!
Unde norii-si tin popasul
In lacas de margarint,
Sede Domnul cu Sanpetru
La o masa de argint.
Tu sa-ti pleci usor genunchii
Si usor sa-ti pleci grumazul,
Si pe umerii vioarei
Sa-ti apesi domol obrazul.
Si sa canti un cantec, Laie,
Cum se canta-n sat la noi,
Cand se tanguie ciobanul
Dupa turma lui de oi.
Povesti-va atunci struna
Inaltimilor albastre
Vremea lunga cata jale
Scris-a-n sufletele noastre.
S-ar intuneca pamantul,
C-ar veni, veni, tigane,
Toate stelele s-asculte
Glasul strunei nazdravane.
Bland zambire-ar Milostivul
Iar din geana lui de-argint
Lacrim-ar cadea-n adancul
Norilor de margarint.

Ni s-ar stinge-atunci necazul
Ce de mult ne petrecea:
Intre stelele de paza
Am avea si noi o stea!