Amurgul m-a gasit si astazi la poala ta cersind hodina,
Biet calator, oprit in cale de vraja viselor ce mint,
Cum as putea sa plec acuma cand ochii tai senini lumina
Si ard in purpura-nserarii ca doua suliti de argint?
Le doarme-n adancimi pacatul si ocrotit de-o calda lene
Din clipa-n clipa imi trimite sclipirea fulgerelor lui,
Un picur din pierzarea lumii iti straluceste-acum sub
gene
Si ma-nfior din ochii limpezi tu cate taine poti sa
spui
Ma pierd in lumea lor albastra si simt fiori din vremuri
moarte.
Vad crai pribegi, ce pentr-un zambet jertfira fala unui
tron.
Si parc-aud in pacea noptii cum vantul suiera
departe
Prin darmaturile de piatra din prabusitul Ilion
|