Sccrisoarea ta mi-a destramat
A visului beteala,
Ce vipera ti-a-mprumutat
Veninul drept cerneala?
Cu slova ta vin anii toti,
Si-n vraja lor ma fura
In rostul ei marunt, cum poti
Sa-nchizi atata ura?
Cetind-o azi, ca alte dati,
In mine-un gand tresare:
Ce-ar fi s-o sfartic in bucati
Si s-o arunc in mare?
Din ale scrisului tau vesti
Otrava s-ar desprinde,
Ca maine-atat amar de pesti
Pescarii n-ar mai prinde
|