Atatia ani isi strecurara convoiul lor pierdut de 
clipe 
Din ziua cand ne despartiram de soapta-ti 
ademenitoare, 
Si azi acelasi demon bate deasupra noastra din aripe, 
Pagana patima flamanda tot mai salbatica 
ne doare 
Curand iar vom veni la tine striviti de vechea-mbratisare 
Sa oglindim acelasi vifor in larga-ntindere albastra, 
Si sa-ntrebam un val, sa spuie: ce e mai sfanta 
si mai mare, 
E vesnicia ta de unde, ori e eternitatea noastra? 
 |