II 
In zorii albi, senina dimineata, 
Tu-mi pari o fata mandra de la tara, 
Venita la oras intaia oara, 
Cu gand curat si rumena la fata. 
Te prinde insa-n blestemat-ai gheara, 
Te zbuciuma vartejul de viata,
  
  
 
  
Din mii de guri minciuna lui te-nvata, 
  Stropindu-te cu tina si ocara 
  Insulte cad, batjocura te arde, 
  La orice pas culegi o noua vina 
  In ratacirea ta pe bulevarde. 
  Asa pe rand te-ntuneci si, spre sara, 
  De praf, de fum si de pacate plina, 
  Tu te pravali sfarsita si murdara 
 
 |