| Ramai! Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintai.
 
 -
 Tu stii ca, daca pleci, mi-e frica.
 As vrea sa-mi spuie cineva pe nume
 Ma simt asa de
 singura si mica
 De parca numai noi am fi pe lume.
 
 Prin geamul aburit si transparent,
 Se uita-afara florile din glastre
 Cu gatu-ntins spre soarele absent
 
 Se-ntuneca.
 Si focul prin unghere invalmaseste palpairi albastre
 Cu umbre nestatornice si moi.
 
 -
 Asculta oare ce s-aude?
 -
 Cu haina rupta, plina de noroi,
 Cu plete ude,
 Se uita
 Toamna in odaie
 Si bate-n geam cu degete de ploaie.
 
 I-e frig.
 Si a simtit de-afara,
 Ca-n suflete-am pastrat un colt de vara..
 Oglinda a cuprins odaia toata
 In apa-i plumburie si-nghetata.
 -
 Ramai!
 Afara ninge cu petale
 De micsunele artificiale,
 Si nu mai trece nimenea pe strada
 
 Din mana mea intinsa las sa cada
 Risipa alba-a gandurilor tale.
 Si ne-om privi, can tu vei fi tacut,
 Surprinsi ca inca ne iubim ca la-ncepuL
 
 |