| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Pe drumul de lauri de Ion Milos Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Marea palida
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Paul Paun
|
|||
| (fragment) | |||
|
|
|||
| Port intre buze viata unui ou si intre pleoapele inca inchise algele plansului, numai pustiul cunoaste aceasta teribila ploaie trecand odata cu pasarile prin oasele fetei, numai pustiul cunoaste aceasta zapada amara in fiecare palma deschisa, in umerii rupti, in fiecare gura a inimii. Port inca in degete fumul, cutitul si floarea, pielea cadavrului dulce ca bratele noptii, fruntea lui de ciorap de matase, baia umpluta cu valuri de frunze unde mainile lui atarna in apele marii. Nu am costum mai frumos, noptile vara, port pielea lui transparenta pe umeri, cu zambetul scos peste o masca lichida asemenea parului rezemat de o stanca plimb corpul tau risipit in genunchii prapastiei si pasii pe care ii pierd se continua cu umbrele pasilor. Port acum in maini o lampa de flacari, o corabie mica si un ochi de gaina, urcat pe o paine muiata in sangele tau spun incet numele focului spun numele mortii atat de incet cat sarpele lacrimii pe pielea uda de lacrimi atat de incet cat numai forma lor facuta in gura si cazuta in maini, tin intr-o mana forma numelui focului si in cealalta mana forma numelui mortii, urcat pe o paine muiata in sangele tau privesc cum se ard reciproc aceste ciudate obiecte. Tu trebuie sa apari la aceasta intalnire ascunsa de ploaia incerta a parului, prin fata ochilor tai trec pasarile goale umplute cu apa de dimensiunea atletilor, intre tine si celelalte fluvii trec poduri de apa peste fluvii de apa, la marginea lui peisajul isi topeste incet ultimele pietre si lemne. Mai dura decat picatura care cade pe teasta jupuita a condamnatilor acestui supliciu, mai seaca decat cavitatea orbitei albita de soare, mai goala, mai departe decat plantele indragostite de carne, mai moale ca pulpele somnului, tu lasi sa iti creasca din solduri un val de albus, de filamente spumoase, eu las sa imi creasca, in largul salon, douazeci si una de unghii sordide. Si totusi intre noi e un voal ciuruit, e o balta superba crescuta din ceea ce cade din noi, aburi sau fluturi care ne continua, care se urca pe noi intr-un mod incestuos, asfixiant, deschidem ochilor care se bat doua pleoape scleroase si mainilor care se clatina un camp de putregaiuri aprinse. intre noi e un voal inflamabil facut din carnea noastra prafuita de vise, el acopera lacuri si munti si o padure facuta din pasari, el intra, prelungit cu o fina dantela, in gura animalelor salbatice, el moaie o mana intreaga in sexul padurilor, cu un zambet strain si cutitul permanent intre umeri si pielea care nu acopera nimic decat departarea unde ochii nu se mai vad si mana dusa la ochi creste si zboara-n tacere. (.) |
|||
Pune poezia Marea palida pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |