nu prea am invatat sa ne ocrotim ingerul, el nu mai este decit umbra lui sau (mai degraba) a noastra, se tot loveste de ziduri si clantane din dinti, viata (lui -a noastra?) l-a busit zdravan.
exemplare care mai de care de ticalosi ne-au luat in primire, hohotele lor inca rasuna, ne arata cu degetul si pufnesc in ris, ticalosii, isi freaca burtile prospere, ticalosii.
hai, ma, acasa - il zoresc pe al meu. ihi -face el, sarindu-mi in brate (ca sa-l ocrotesc) scurgindu-mi-se in inima, greoi: pleosc!
o mica pata de singe pe manseta imaculata a zilei.
|