La o margine mai urduroasa a acestui oras exoftalmic, vei gasi o imensa alcatuire de gunoi; fiindca, odata ajuns aici -asta ti se va instala in priviri: imense halci de gunoi. Aici, zilele si noptile isi urasc solzii infecti la fel de regulat, fara deosebire unele de altele. Aici timpul curge in zadar, ca o anomalie inceata. Aici (pur si simplu) nu ai nevoie de calendar. in oricare clipa in care ai ajunge aici, ai fi la fel de punctual. Aici te simti cel mai temeinic tintuit de ochiul singeriu al Domnului - pentru ca aici, ochiul Lui cel verde nu coboara niciodata.
Paradoxal, in aceasta geografie pestilentiala - care degaja o miasma greu de traversat cu pasul si care te ia ostatec de la mai multe sute de metri distanta -, traiesc fiinte asemanatoare gesturilor tale. Un fel de jumatate oameni jumatate fiara. O comunitate ca o rugina a orasului aflat doar la citiva kilometri departare, tintuita sub ochiul enorm si singeriu al Domnului.
Printre hamaituri corcite de ciini: mormaituri zgrunturoase de adulti; subtirimi de copil - niciodata. Pentru ca aici nu se naste nimeni; aici numai se pleaca. Moartea adie pe aici mai dulce decit mierea patriei. Nici macar in visele lor tematoare aceste jumatati de jumatati nu si-ar putea reprezenta o zi cu deschidere la mare, sub ochiul cel verde al Domnului, sub ridurile lui protectoare.
|