| Plutea pe apa luna, de valuri, tremurata imprastiind pe unde corola-i desfoiata. Plutea-naintea prorei, tacuta calauza,
 Iluminand cararea cu trupu-i de meduza,
 Punea pe valuri creste de-argint - prelungi surdine -inabusind valtoarea ascunselor destine
 Si uitinzand pe punte pologul ei de vise.
 Pluteam tinand pe urma-i
 Pe slepuri atipise
 Si soapta si cantarea
 O nesfarsita vraja
 
 Inmarmurise trupul si orice gand de straja
 Si-acoperise bordul si trupa, adormite,
 Cu-un somn greoi, din care, arare, aiurite,
 Mai tresareau voci stinse, visandu-se
 Ia case.
 Vegheam
 Pe tarm, sub salcii, cadeau in apa, plase
 De umbra si reflexe de solzi, tremuratoare,
 Intreteseau, prin ochiuri, suveici scanteietoare;
 
 In gestul lor pescarii incremeneau o clipa
 Privindu-ne si plasa o reafundau in pripa;
 Fecioare despletite cu parul curs pe spate
 Spalau, in apa, valuri de in, imaculate,
 In inganari scazute si triste de litanii;
 La cotituri multime de scuturi si de cranii
 Roiau, vibrand pe apa, spre noi, ciudate zvonuri;
 Corbi, rari, pluteau pe zare, tinandu-le isonuri
 Ne-mpresurau nelinisti un aer de tradare
 imi rascoli in minte sinistra intamplare
 Din
 Ctesifon in juru-mi privii nici pomeneala
 De calauz in zare coroana boreala
 Mai flutura cununa-i din ce in ce mai stearsa.
 Pluteam in gol si-n fata, incins, de piatra arsa
 Ranji cascandu-si gura canalul lunii pline.
 Eram vanduti! si-n calmul destinderii depline
 intrezarii deodata cum pierdem aurora,
 Cum apucam canalul si-alunecam cu prora
 Prin neaua luminoasa a nesfarsitei ierne
 Spre hruba de-ntuneric a noptilor eterne.
 
 |