| Departe-n portul fara catarguri si cu rada Pustie de pontoane ce-si canta-n gand balada,
 In mahalaua muta cu fata catre apa,
 E mica noastra casa pe-un mal pe care-l sapa
 Necontenita vreme.
 Acolo-ntre peretii
 Saraci, sub coperisul pierdut de sub nametii
 ingramaditi de crivat, asemeni unei sfinte,
 Ce-nalta
 Preacuratei o ruga prea fierbinte,
 iti treci singuratatea, o mama-ndurerata,
 Rastalmacind in gandu-ti viata de-altadata.
 Zadarnic, inspre ziua, cand noaptea mai persista
 Astepti s-auzi sirena cu aria-i prea trista
 Momind pe om la munca; sa te mai scoli cu grija,
 S-aprinzi vioaia lampa, masinei mici de schija
 Sa-i reaprinzi vapaia, sa dogoare in casa
 Cand s-or scula copiii la ora pentru clasa,
 
 Sa stai pe scundul scaun, cu ochii dusi la ornic,
 Sa torci si pe podele sa cante fusul spornic
 In acompaniamentul pisicii care toarce
 Zadarnic! roata vremii azi n-o mai poti intoarce:
 Copila este moarta, baiatu-i prin spitale.
 Azi nu mai ai cui face, prin neaua ninsa, cale
 Si cum te-opresti la geamuri, cu ochi dusi la cheiuri
 Tu suferi azi ca toate-s tristetilor temeiuri.
 Maidanul nins, pe-alocuri e ros de ciori, in stoluri
 Ce se ridica-n aer si dupa largi ocoluri
 Se lasa ca lacusta pe goalele hambare.
 Zapada varuieste olanele pe care
 Era mai verde muschiul de cat matasea broastei.
 Din naltele corabii n-au mai ramas nici moaste
 Pe
 Dunarea-nsolzita de sloiuri mari de gheata.
 Pustiu debarcaderul s-a mistuit in ceata
 Si-n hohote de crivat gemand prin ramuri mute,
 
 Plang salciile baltii coroanele pierdute.
 In malul plin de cuiburi, sglobia randunica
 Nu-si mai implanta zborul in puii ce-si despica
 Micutul plisc; prin poduri de magazii sarace,
 O bufnita lugubra in cantece posace
 Adoarme seara care scanceste pe-ntuneric.
 Luceafarul la dreapta
 Macinului, vesperic
 Doar el isi mai aprinde statornica faclie.
 
 |