| Nu le cunosc numirile savante - Nu stiu de vin din sere sau din pajisti -
 Dar pe-Afrodite! nu cunosc in viata
 Prietenii mai indatoritoare.
 
 Pe nesimtite vin din taina noptii,
 Deschid, timid, corole sfiicioase
 Si-abia-ndraznind in preajma ti s-aseaza
 Si-asa cuminti asteapta-o vorba buna.
 
 Li-i bine de le-ai aseza oriunde,
 -
 In vase de clestar sau de argila -Si cum zambesc de recunoscatoare
 Cand le-ngrijesti udandu-le la vreme.
 
 Tot timpul tac. intamplator la ele
 Cumva privirea de-ti arunci in treacat,
 Atente, vezi, cum te priveau extatic
 Si cum le pare rau c-au fost surprinse.
 
 Cand gandu-ti zboara-aiurea si le uita
 Sunt triste si le prinde-un dor de moarte, intind spre tine buze iertatoare
 
 Si-n taina sufar si-n rastimp ofteaza.
 
 Tanjesc si pier cu fiecare clipa,
 Tot mai adanc si-ngroapa rana-n ele
 -
 O cicatrice-abia de mai persista -Si mor, cum au venit, pe nesimtite.
 
 |