Inapoi, intorcandu-se invalizii
Ma intorc in acelasi zambet pripit,
nebunia-i nociva
si-n vorba unui neam parasit
arene de zgomot tulbura seara.
Alint broasca usii scaldata in razele verzi,
inutil ma incarc cu pietrele
moarte
si-n praful luminii, cu-n zambet de fiara.
Cand iubesti o mana bolnava,
te pierzi in acelasi elogiu
de tremur trecut,
sa crezi in ce ti se spune, prea lesnele sens?
Nebunia-i nociva
si-n praful trecutului
ai vrea sa te-n torci.
|