Regasirea celor doua lumi - de Ioan Silvan

Vezi toate poeziile din albumul Ploaia de sange


Regasirea celor doua lumi



Ma-ntorc la tine, Doamne,
de cate ori imi termin treburile prin lume,
te recunosc dupa nimic si dupa nume
ca tu esti singura structura care
din infinitul meu nemarginit apare
atuncea cand o chem.

Ma intorc la tine purtat de suflet
si de ceva, ce tu ai lasat in mine,
in mintea mea, un fel de interfon
te sun la numarul din Infinit
iti las mesaje scrise pe Zenit
caci Tu nu imi raspunzi la telefon.

Ce numar am format? Ce cod am pus?
Pe care stele am apasat din cele ce-au apus?
Pe intaia stea care a murit pe cruce am zis
ca-i potrivit sa apas, sa ies din paradisul trupului
si sa ma conectez la lumea Ta
ca aici, in mine-i capat de retea,

un fel de fundatura in care liniile au cazut;
sunt vechi si-ntretinute cu iluzii
vai, blestematele acelea de confuzii
ce numere au creat.

Ma intorc la Tine cu intarziere
din timpul pe care l-am petrecut impreuna;
de ce ma suni, Doamne, atat de tarziu,
de ce nu m-ai sunat acum o vesnicie
in care suflet ai lasat mesaje
ca-ntr-o cutie goala, in ce pustie inima ai batut
pe cine-n viata ai tinut cu telefonu-nchis,
de ce, de-abia acuma ai decis
sa facem legatura intre Pamant si Cer?

Pune poezia Regasirea celor doua lumi - de Ioan Silvan pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani