Astept  ingerii

de Nicolae Macovei
 
nu mai vad aproape de loc
disparitia imaginilor ma nelinisteste
                ca ciocul unui strut
in gradina zoologica
 
ma furisez spre fereastra
si ma concentrez in singuratatea
tufisului prafuit de vizavii
 
iubirea mea nu mai incepe
                si nu se mai sfarseste
aleile pe care circula spectatorii
                sunt goale
 
iata cruzimea soarelui la apus
iata un plans liber egal mitic
                in geometria noptii
iata duminici cand nu se roaga nimeni
simetrie ce ne ridica
                si ne coboara in acelasi timp

iata electricitatea din trupul balerinilor
o holograma a tuturor
                si a nimanui
 
iata capacitatea de a indura
                si de a te revolta pana la capat
fiecare cu arhitectura lui
fiecare ca o usa balabanindu-se
                in vant
 
ma privesc in oglinda de parca
                nici nu ar fi vorba de mine
                     
sunt un pretex indelung lustruit
si-mi amintesc uneori de fetita cu diapozitive
de langa musuroiul furnicilor
 
beau incet un pahar cu apa
                de la robinet
apoi caut calm in dulapul bunicilor
o haina cat mai potrivita
pentru a intampina ingerii invizibili
                asa cum se cuvine