Balada cu acelasi talc

Dar sfintii-apostoli undi-s oare,
Cu patrahire, strai bogat,
Incinsi cu stole si stihare,
Ce-l iau de gat pre necurat
Incins de rau si de pacat?
Ca orice om de rand s-au frant,
Cu totii lumea o-au lasat:
Ca pleava spulberata-n vant.

Dar din Constantinopol cei
Chezari cu pumnul daurit,
Si inca, riga Franciei,
Intre toti regii-mpodobit
Ce pentru Domnu a ctitorit
Locas de-nchinaciuni preasfant?
Fost-a la vremea lui slavit?
Ca pleava spulberata-n vant.

Ci undi-i, din Vienne si Grenobles
Delfinul scump, viteaz; si mai,
Cei din Dijon, Salins ori Doles,
Domnii si-odraslelele de crai
Cu oameni, curte si alai,
Crainici, trompeti, urmasi? ei sint,
Oricat se ghiftuira, vai,
Ca pleava spulberata-n vant.

Printii asisderi mortii-s dati
Ca orice om de pre pamant,
Geaba is tristi ori maniati, -
Ca pleava spulberata-n vant.