Cantarea dracilor in preziua potopului

Va cere-n zadar scrumul cu miros.
Cine-i va jer tfi? cine-i va jertfi?
Siroiul cazand, valul alergand
Lumea va-nghiti; si vantul turbat,
Peste ocean zburand dezlantat,
Alti munti va nalta, unda volborand.
Blan, bluc, colcaind, f lis, vluc, lung plesnind,
Luciul lung intins va fi un mormant,
Mormant de triumf, mormant tot pamant.
Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind!
Sa ne bucuram! sa ne bucuram!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui r ugi nu ne va curma
Din tipat, din joc, din zbor ce serbam.
Vom vedea pierind, murind si murind
Neamul omenesc atat ingamfat
D-al lui ticalos lut de defaimat.
A! ha! neam trufas, te-am vazut pierind;
Oasele-ti albind, spalate sclipind,
Prin pesteri, prin vai, prin munti s-or opri;
Apa ne-ncetat tot le va goni,
Si moartea cu noi va privi ranjind:
Totul vedem rupt, susul peste subt:
Leul versunat, tigrul furios
Loc isi vor cata cu mielul fricos,
Pare c-ar fi frati s-un lapte au supt.
Izvor cu siroi spumegand vajoi,
De sus siroind, de jos volborand,
Totul dezlegand, totul mestecand, —
Ce haos frumos! umed musuroi!

Sa ne bucuram! sa ne bucuram!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui r ugi nu ne va cur ma
Din tipat, din joc, din zbor ce serbam.
Moartea-apoi va sta, putin va-nceta.
Pe daramaturi alti oameni mai noi,
Mai spurcati, mai rai, mai vrednici de noi
Se vor inmulti, — ea-i va secera.
Aste risipiri vor naste pieiri,
Alte fiinti noi, veacuri, ani mai noi,
Alte boale noi, alte dureri noi,
Pacate mai noi, noi nelegiuiri.
Acei muritori — ce mai muritori! —
Vor fi insotiti de chin, de dureri,
Ura si razboi, munca,-mperecheri.
Ce mai muritori! ce mai muritori!
Sa ne bucuram! sa ne bucuram!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui r ugi nu ne va cur ma
Din tipat, din joc, din zbor ce serbam.
Acesti omuleti — ce mai omuleti! —
Vor fi insotiti de chin, de dureri,
Ura si razboi, munca,-mperecheri.
Ce mai omuleti! ce mai draguleti!
Ce mai omuleti! ce mai draculeti!