Cineva ma asculta

Iubirea mi-o suge prin tuburi.
ma simt rastignit pe suruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.

Ai zice ca apara, poate,
poporul de rau si pacate,
de cei ce tin arme in lira
de cei care mint si conspira.

Dar nu el asculta orbeste,
pe om cand acasli traieste,
ne intra-n cearsaf si sub piele,
in creier de ginduri sai-l spele.

Prin mari, electronice unde
in ochi si in talpi ne patrunde,
putere zeiasca si oarba
el scris e si-n firul de iarba.

Asculta fereastra deschisa
si viermii urcind in caisa,
cum gifiie-n dragoste mirii,
concertul marunt al pieirii.

In veac cu politie multa,
din zid, cineva ma asculta.

1981