de Marcel Samanta 
 
 
In inima muntilor de gheata 
traieste el imbracat intr-o blana de urs 
de mii de ani neras netuns 
fara sa fi cunoscut femeie 
cu spaima singuratatii in dinte ca o otrava 
conversand cu lupii hamesiti 
cioplind in gheata stranii intamplari 
vanand cu privirea. 
 
 
In palatul lui nu intra 
decat pentru a bate clopotele de gheata 
in ziua cand soarele 
i se pare mai mare ca un purice. 
 |