DELTA

Iti cer rabdarea toamnelor tarzii
cu izul lor de ceata si namol
si stele ce recad mereu mai vii
fara sa lase-n urma vreun gol

limanul tau de prafuri miscatoare
in plasa ta cu ochiurile fine,
unde adorm si barcile usoare
si muntii transoceanici de rugine

refuz tarziu al zilei de-a incepe,
scrisori la care vei primi raspuns
de aer inghetat pornit din stepe
sa-ti caute rasuflarea pe ascuns

vapoare poarta lestul lor de sare
si de paduri pe osii de argint
trag ancorele, se topesc in zare
si se intorc pictate-n hyacint

vaci sa mai pasca somnolente steaguri
si barzauni mai blanzi ca pe aici
si-atata luna asternuta-n praguri
nu mai gasesti in deltele mai mici

nici mai ascunse-n trestii curcubee,
ce-si uita rosul greu in pipirig,
nici case leganate de maree,
si nici mai lungi ecouri daca strig

sa mai privesc o data pe sub gene,
despovarat de ganduri si de vami,
tristetea ta inchisa in catrene -;
rabdarea toamnelor aprinse da-mi.