Dubla balada

Iubiti, de-aceea, cat va place,
Fiti veseli si petrecareti,
Ca pan la urma, orice-ati face,
Capetele vi le pierdeti.
Nerozi ajung cei prea iubeti:
Salmon cazu-n idolatrie,
Samson in tagma la orbeti.
Ferice-i care nu le stie !

Orfeu, care din flauturi
Si din cimpoi da zvon vrajit,
De cainele cu patru guri,
Cerber, aproape fu-nghitit.
Narcis, ca prea mult si-a iubit
Chipul cel plin de gingasie,
In put adanc s-a prabusit.
Ferice-i care nu le stie!

Sardana, cavalerul care
Creta in lupte-a cucerit,
Isi puse strai de tesatoare,
Printre muieri, la razboit.
David, crai si profet vestit,
La bai o coapsa durdulie
Vazand, pe Domnul l-a hulit.
Ferice-i care nu le stie!

Amon cazu in dezonoare,
(Cica placinte a mancat),
Cu Tamar, ce rusine mare,
Chiar sora lui, urcand in pat.
Irod, (nu-s basme), l-a scurtat
Pe Sant Ioan de scafarlie,
Doar pentru danturi si cantat.
Ferice-i care nu le stie!

De mine, bietul, sa mai zic:
M-au batut gol, ca pe-un misel,
Ca rufa-n rau, n-ascund nimic.
Cine mi-a dat amaru acel
Decat Catrina de Vaucelles?
Noel, cand luam pe scafarlie,
La praznic fu partas si el.
Ferice-i care nu le stie!

Dar tinerelul asta oare
De fete crezi ca s-ar lasa?
Nici de l-ai arde la frigare
Ca pe-un calar pe maturi, ba!
Prea-s dulci si au pe vino- ncoa .
Dar sa le crezi, e nebunie,
Blonde ori brune-s tot asa.
Ferice-i care nu le stie!