IN ANUL COMETEI

de Dan Danila

Ireala plutire cu plete de-argint
prin noptile albe din prag de mileniu,
cand orice raboj ni se pare prea scurt,
cand totul ramane undeva intr-o urma,
cand toate rascrucile se suprapun
peste noime si urne si ochi,
peste grija noastra de a respira

oricat de departe ati arunca toga purpurie,
demonstrativ, cu gesturi mari, rusinati
de betiile altor zari de azur,
de sirene chemand cu apa in gura,
redescoperind templele de moloz,
rascolind cu nesat colbul bibliotecilor,
pipaind maslinul celor noua vieti,
in fiecare din voi ramane ascuns
un marunt urias timid despotic senator,
un orator ratat, un demagog charismatic
impleticindu-se prin sufletele altora,
bantuind cu nerusinare urechea si ochiul,
legand-si din fuga sandalele inaripate
de nike, zeita de cauciuc a victoriei

pe cand dosarul ascuns e oda inedita a urii
iar pacatul vechi dospeste sub stratul de flori
in samanta matragunei, cucutei, maselaritei,
unii isi cer iertare cu fiecare vers,
cu fiecare strofa implora zeul barbos,
dupa caz, Dumnezeu sau Marx:

lasa-ne pe noi sa visam mai departe,
sa ne impletim cararile, una pe fata,
una pe dos, dupa legile inspiratiei,
nu ne ispiti cu ambalaje colorate,
cu fapturi din neon violet, asfalt orbitor,
monotonia strazilor drepte
care duc precis undeva,
mai lasa-ne sa uram neputinciosi betonul,
bancherii, banagerii si binistrii,
sa cutreieram ultimele paduri,
ultimele pajisti, bolnavi de polenuri,
sa ne plimbam cartile preferate,
un sir de vocabule mute,
care, dezlantuite, s-ar putea sa muste.