SEARA

de Dan Danila

Cand lumina e doar un cearcan
zbatandu-se la marginea padurii,
o sageata intoarsa din drum
ne cauta rasuflarea -; atunci
nuferii se smulg cu greu
sovaind catre maluri de ceata,
lacul se inchide tacut,
parcul incepe sa fumege,
radacinile isi deschid degetele
si lasa bulgarii sa cada incet,
nespus de incet: se face liniste,
pieptenele lunii se agata
in pletele noptii, o stea
se rastoarna si sparge izvorul,
toate coliviile se deschid,
orasul fosneste de umbre

privighetoarea n-are farmec
pe banda de magnetofon.