de Gheorghe Pruncut
Noiembrie pulseaza rataciri
Si se intind prin vechi apartamente:
Zapezi de frunze, pasnice ostiri -
Copacii sunt aceleasi monumente
Va fi odata noaptea de argint,
Iar sufletul poiana cantatoare
In ochii nostri, cercurile mint,
Salbatice figuri in destramare
Obiectele nu sunt asa cum le vedem
Si niciodata n-or sa se arate;
Si totusi, Doamne, bata, pe ascuns,
Se face trunchi la usa care bate.
|